E vremea pentru o schimbare. De ce ? Poate pentru că e deja jumătatea lui Noiembrie şi după cum toată lumea ştie în această perioadă lumea face multe schimbări. Alt motiv mai consistent ar fi sugestia lui Oana, de a face din n’şpe bloguri unul singur. Oana e fiica mea şi mi-a dat multe sfaturi bune de-a lungul timpului (aş vrea să cred că reciproca e valabilă dar de multe ori mă îndoiesc sigh). .
Când am descoperit blogosfera şi mi-am dat seama că I must get myself one of those am început cu un blog de plante medicinale; de acolo şi nick-ul green. Din când în când mai adaug câte ceva (material este destul) şi îndrăznesc să afirm că sunt lucruri bune şi folositoare. Apoi a urmat o tentativă de blog de atitudine. Dar cum nu doream să iau atitudine faţă de şmenarul sau piţipoanca zilei şi cum nu poţi fi mereu indignat sau sarcastic, chiar dacă eşti moldovean şi prestezi în învăţământ nu am adunat prea multe posturi.
Familia mea si alte animale, pentru cine încă nu a aflat e titlul unu roman savuros al englezului Gerald Durrell (da, fratele lui Lawrence ; spre dezolarea mea pe acesta nu am reuşit să-l citesc deşi în momentele mele de optimism susţin că am gusturi bune în literatură). GD a făcut enorm pentru conştientizarea omenirii în legătură cu protecţia speciilor pe cale de dispariţie şi a fost un înfocat iubitor de animale. Aflaţi mai multe de pe site-ul lui şi căutaţi-i cărţile.
A treia tentativă a mea ar putea fi exprimată prin : « spune ceva ce e profund adevărat pentru tine ; sigur mai sunt şi alţii pe undeva care gândesc la fel ». Şi cum pisicile şi căţeii sunt o parte importantă din viaţa mea (deşi nu am la fel de mulţi ca, de exemplu, my flickr friend Robert) am încercat să privesc lumea prin ochii lor. Prietenii mei cu blăniţă sunt deseori candizi, uimiţi în faţa spectacolului lumii, copilăroşi, fantaşti şi plini de imaginaţie (şi, ca tot omul, mai pot fi şi egoişti, hachiţoşi, enervanţi de-a dreptul dar asta face parte din farmecul lor).
Cum spuneam, am să închid deci, cuvinte… şi am să transfer aici două sau trei din posturile care bănuiesc că ar merita cât de cât. Aşa că în acest blog păzit de pisici voi mai avea şi un spaţiu în care îmi voi da din când în când frâu liber indignării, că motive sunt – slavă Domnului. Şi fiindcă nu degeaba în profilul meu scrie web explorer etc.etc. voi scrie din când în când şi despre descoperirile mele. Cum era vorba aceea – « spune-mi ce citeşti ca să-ţi zic cine eşti ? » Ceva la genul...
O să rezulte un blog-mozaic dar cred că e mai bine. Sper. Sper că nu va fi mai rău, măcar. Şi dacă n-o să iasă nimic o s-o iau de la capăt. Sau poate nu, cine ştie.
Dar în orice caz o să dau vina pe Oana....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu