Uite cum se intampla: Pisu se intoarce acasa (glorios) mergand pe acoperisuri.Cand spun "glorios" exact asta vrem si eu dar mai ales el sa se inteleaga; miorlaind cu toata puterea. Buun. Incearca sa coboare pe panta acoperisului dar acesta e inghetat asa ca aluneca si nu-si poate controla miscarile. Se intoarce in varf si se uita reprobator la mine, ca si cum eu as fi de vina pentru gheata de acolo sus. Fiinta umana prost crescuta isi bate joc de el si face fotografii cu capul de motan ivindu-se la tuguiul case si privind in jos. Pana la urma, cu ajutorul unei crengi binevoitoare reuseste sa aterizeze pe cotetul cainelui vecinilor. Ia o binemeritata pauza si asculta latratul isteric; pare satisfacut. Intre timp, eu calculez (nu cu mare precizie din pacate)timpul necesar pentru a declansa aparatul ce va captura fulminanta motano-aterizare. Bun...Pisu sare, eu imi capat poza, toata lumea e fericita si impacata (cu exceptia cainelui vecinilor si a oricui altcuiva din cartier care intentiona sa-si continue somnul de sambata dimineata; latratul a devenit asurzitor). Haide, Pisu, sa gasim ceva de mancare.
The King is in the building!!
