vineri, decembrie 19

ÎNTÂMPLARE NESFÂRŞITĂ


Mâţele, de când se ştiu,

cred că ghemul este viu,

că în mijlocul de ghem

este şoarecele crem,

că-mprejuru-i învârtită

e o coadă nesfârşită.

Motănelul Amedeu,

scărmănând un ghem din greu,

a umplut casa de fire

şi-a scos stăpânii din fire

învârtindu-l titirez

până a ajuns la miez.

Şi acolo, la mijloc,

o hârtie ghemotoc:

era, ruptă fără milă,

chiar din cartea noastră-o filă!

O întinse aşadar

şi citi ca-n calendar:

„Mâţele, de când se ştiu,

cred că ghemul este viu.

că în mijlocul de ghem

este şoarecele crem,

că-mprejuru-i învârtită

e o coadă nesfârşită”…

Grete Tartler, Întâmplări în dicţionar

OH WOW PISICI!!!!..........


Sunt câţiva ani de când încerc să capturez sublimul efemer şi subtil care ne învăluie atunci când trăim înconjuraţi de pisici (una nu e de-ajuns niciodată sau mai bine spus dacă ai adus una în casă în curând îţi vei dori şi VEI AVEA mai multe). Am zis bine, Ducesă?
Şi azi trăiesc clipe de cruntă dar plăcută invidie. Tot ce m-am străduit să imortalizez însă rareori am reuşit, iată aici, desenat cu fineţe şi bun gust. Douăzeci sau cam aşa ceva de pagini despre mereu uluitoarele şi minunatele noastre pisici (Ducesa aprobă cu condescendenţă), mi-au adus mai întâi un zâmbet neîncrezător pe buze, schimbându-l treptat într-un hohot de râs şi o stare de spirit excelentă, într-o dimineaţă care numai asta nu promitea (afară e cenuşiu, umed, rece şi criză; uitam să spun că învăţământul nu sărbătoreşte Crăciunul că aşa vrea muşchiul lui şi nu pentru că nu ar avea bani).
Deci vă recomand cu toată încrederea să vizitaţi HALLMARKS OF FELINITY, unde o să întâlniţi o siameză, pe stăpâna sa iubitoare, fiica acesteia ce studiază pianul şi baletul şi o bunică nu prea amatoare de pisici (unii ar putea spune că o înţeleg…) Nu spun mai mult…
Între timp Ducesa a reuşit să performeze câteva din cele mai bune numere ale sale, cum ar fi săritura pe neaşteptate, cu ghearele extinse, pe umerii mei, atracţia irezistibilă pentru ecranul calculatorului, atracţie ce nu poate fi ostoită decât tropăind mărunt pe tastatură, cocoţat în ghiveciul asparagusului şi băut apă din recipientul acestuia, atacul la degetul mare de la picior reuşit în proporţie de 99,99%, concluzionând cu odihna binemeritată în braţele mele, adică PE BRAŢELE MELE – cu care mă străduiesc în acelaşi timp să manevrez mausul şi tastatura. Purrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr…
Nu aveţi pisică ? Spuneţi că am răsfăţat-o pe Ducesa? Mă retrag aici cu un zâmbet sardonic şi vă las în compania lui Solange, cea căreia îi place să se odihnească pe vârful piciorului stăpânei sale, în timp ce aceasta îşi face exerciţiile de balet. Sunt convinsă că aşa s-a întâmplat şi în realitate, nu numai în BD.