Când am observat ca Ţuţi, fericita posesoare a unui băţ, cea care ar fi trebuit să se numească Montmorency, Ţuţi cea impertinentă şi încăpăţânată, mamă eroină a şase căţei scumpi şi pufoşi… ce spuneam? Devin incoerentă când vine vorba de căţei sau pisoi…
Ăăă…am observat că Ţuţi a slăbit cumplit tot hrănindu-şi progenitura şi puii au făcut dinţi şi mănâncă mâncare de căţei mari, m-am gândit să deleg responsabilităţile. Ce să mă mai dau după deget, să le caut la fiecare stăpân.
Negăsind eu nici un doritor prin cartier, am procedat ca omul secolului XXI.
Am pus anunţ pe Internet.
Şi aici începe povestea sordidă cu un puştiulică de are Mess Id clauditzu_sexy_boy. Şi vrea tare mult un câine alb. Dar se mulţumeşte şi cu cel din poză, alb cu bej. Vorbesc cu mama, să fiu sigură că o să fie căţelul bine primit. Mama zice că vrea căţelul, că au mai avut şi-mi toarnă la poveşti. Mă duc să mă întâlnesc cu puştiu; tot drumul căţeluşa îmi tremură în braţe şi mă linge pe obraji şi mâini de mama focului. De parcă nu îmi era şi-aşa destul de greu să o dau. Puştiu sexy are două verigi în urechea dreaptă, freză cul şi 1 metru şi-un pic. Clasa a V-a, zic eu. Pleacă cu prada şi eu, mândră tare de mine , în direcţia opusă.
Peste două ore primesc prin telefon vestea ca puştiu face trafic cu căţei. Şi dacă nu găseşte cumpărător îi aruncă în stradă. Mi se pune un nod în gât şi ţes împreună cu fata care mă ajută un complot sordid. Fiul meu recuperează căţelul, pretinzându-se potenţial cumpărător dar e oprit de doi verişori (ei, cică!) supăraţi, care nu mai sunt în clasa a V-a de mult. Au şi crestături pe braţe, aşa spunea fiu-meu. Nu ştiu, n-am mai văzut nimic, decât negru în faţa ochilor, până am ajuns acolo. Paul n-avea nevoie să fie apărat, cu siguranţă, dar m-am băgat în faţă şi am turuit vrute şi nevrute, mai sfătos-binevoitor, mai binevoitor-ameninţător…până a reieşit că: să-şi vadă lumea de treabă; să-şi înveţe vărul să nu se mai ţină de prostii că o să o încurce (suure, ma’am); nu e bine ce fac ei…..ehhhhhhhhhhhhh. Mi-e urât de atâta urât şi a trecut deja o zi.
Uitam să vă spun: nu căutaţi dedesubturi rasiale – toţi trei traficanţii erau mai mult sau mai puţin blonzi.
