Intru şi cer porţia săptămânală de crănţănele pentru pisici şi câini şi o parte din mine se strânge şi micşorează, până se opreşte la vârsta de cinci ani. Începe să iscodească cu privirea pungile cu grăunţe colorate, periile, coliviile în culori pastel şi toate celelalte jucării de care au nevoie oamenii aflaţi în posesia unui animăluţ. Mă bucur de uluirea apariţiei unui buldog gras şi placid din camera alăturată. Ne salutăm, apoi el pleacă mai departe spre uşă să vadă cum trece lumea. Aproape de piciorul meu drept , o cuşcă în care doi porcuşori de Guineea se aferează printre jucăriile lor de plastic, rumeguş şi oarece chestii de ronţăit. Mă întreb, eu sau dublul meu de cinci ani, dacă se uită ei vreodată în sus, spre acvariul cu interior multicolor; ce cred ei despre umbrele mişcătoare ce li se învârt veşnic deasupra capului şi despre bolboroseala liniştită a bulelor de aer. Buldogul s-a angajat acum într-o discuţie cu papagalii ce locuiesc în apartamentul spaţios de la intrare. El din privire, ei cu clopoţeii lor montaţi în guşă, sub ciocul întors. Aş vrea, cu mintea mea scormonitoare de copil, să aflu ce-şi spun unii altora; probabil că e la fel de interesant ca şi conversaţia bunicii cu rudele care-i vin în vizită. Ooo, oare cum arată căţelul bătrânicii care e în faţa mea la rând; pare foarte preocupată de el. Ce poveşti şi-or mai fi depănând în serile lungi de iarnă? Ce model are hăinuţa pe care i-o tricotează? Şi, uite, mami!! o lesă multicoloră pentru pisici!!
Oamenii mari au un talent special de a concepe şi încropi spaţii dulci-amare, cum sunt circul în culori prăfuite, bâlciul vulgar şi sclipitor, parcul în care florile mărşăluiesc fără chef la marginea unor simulacre de poieniţe pavate cu iarbă de plastic, grădina zoologică, cu ochii trişti şi miros înţepător.
Săptămâna viitoare mergem din nou la petshop.
