Ce poate să vadă o pisică în vârful copacului când tu nu poţi zări nimic neobişnuit? Ce o face să-şi oprească alunecarea iute spre înălţimi? Eu n-am auzit nimic dar ea e sigură că ştie mai bine. Acolo sus e o şoaptă, un zumzet…ceva care merită să fie vânat cu seriozitate. Sunt sigură că dacă aş întreba-o pe Ducesa (cea din foto – da, ca în The Aristocats, a cult for cat persons) dacă i-ar plăcea să aibă aripi ar râde din toată inima. Ce să fac cu ele? ar spune – doar am gheare ascuţite să mă caţăr şi coadă pentru balans şi simţul meu inefabil care mă ghidează în vânătorile invizibile. Btw, zice Ducesa, tu locuieşti într-o lume pe dos; lumea adevărată se vede privind din vârful copacului spre lucrurile mici de pe pământ. Şi mă privi cu infinită milă….
