marți, septembrie 28

M-am săturat





…de istericale româneşti.

De genitale şi perversităţi exhibate de unul singur, în intimitatea ceţii virtuale.

De femele care au obsesia atotputerniciei organului, pe care-l bagă şi-l scot deşi / sau poate tocmai pentru că / nu-l au.
De femele care comentează în dulcele stil masculin pe nefericitele cu care sunt silite să împartă sororitatea sexului (da, mă tem că exprimarea e puţin pe-alături dar suntem în virtual fog so wtf).
De istericale masculine împănate cu aere de intelectualitate dar care pot fi rezumate la: act sexual, respingere socială, viol sau omor cu perversiuni şi satisfacţie lubrică.

De satisfacţia secretă de a pretinde că eşti open minded şi de o sinceritate clară şi tăioasă când, de fapt, ai răutatea poliţaiului care bagă bocancul în gură.

De pretenţia de a civiliza biata ţărişoară cu sânge de câine vagabond, care câine e expresia arhetipală a mizeriei româneşti. S-ar părea că pe ici, pe acolo s-a înţeles că e incorect şi înjositor să te iei de minorităţi (ţigani, evrei, polonezi, blonde etc.) da’ cu câinii îţi merge încă.

De spumele la gură care-mi bălesc ecranul când vine vorba de religie. Fraţilor, copiii mei, dragilor…e inutil şi, din nou, înjositor să înjuraţi cu atâta patimă religia, fucţionarii săi şi adepţii. Dacă am ales să cred în Divinitate,atunci subiectul e sensibil sufletului meu ca o rană dezgolită şi mă doare să citesc aceste atacuri. Dacă nu cred, puţin probabil să mă alătur Revoluţiei Mondiale Ateiste Contra Conspiraţiei Mondiale A Popilor Care Sug Sângele Boborului. Deci sunteţi pe de lături în ambele cazuri. Înclin să cred, acum că veni vorba, că aveţi exces de hormoni sau cine ştie ce alt dezechilibru chimic şi daţi şi voi acolo unde ştiţi că doare mai tare. Ca mitocanul din fundu mahalalei.
M-am săturat de pulsiunile mele idioate care mă trimit să citesc texte aşa-zis temperamentale, profund egoiste şi de o răutate meschină.

This used to be my happy place.
Whiskers on kittens, brown packages, supercalifragilistic, everybody wants to be a cat, chocolate chips cookies.
De ce îl deschid unei astfel de lumi? Ce iluzie că a încerca să fii pozitiv ar fi o diferenţă…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu