Oare melcii scot vreun sunet?
Oare aud ei vreo ceva?
Sau poate au un alt simţ ciudat care îi ajută să înţeleagă sensul vibraţiilor care îi înconjoară
Poate un cântec obişnuit este o furtună pentru ei.
Iar un fluierat e un trăsnet înfiorător.
Dar dacă stau să mă gândesc toate astea sunt vorbe goale
Orice copil ştie că dacă faci o simplă incantaţie la uşa casei sale melcul iese afară până la urmă
(Bine, mai sunt şi poeţii, care-s tot nişte copii dar se întâmplă să aibă burtă, riduri şi chelie si cântă şi ei cum ştiu:
" Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vãrgat
ªi ferecat ;
Lasã noaptea din gãoace,
Melc nãtîng, ºi fã-te-ncoace ;
Nu e bine sã te-ascunzi
Subt pãreþii grei ºi scunzi ;
Printre vreascuri cerne soare,
Colþi de iarbã pe rãzoare
Au zvîcnit, ºi muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapãdã cojoace,
ªi tu încã subt gãoace !
Hai, ieºi
Din cornoasele cãmãºi !
Scoate patru firiºoare
Strãvezii, tremurãtoare,
Scoate umede ºi mici
Patru fire de arnici ;
ªi agaþã la feºtile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mãrgãrint
Îmbãlatul tãu argint…
Peste gardurile vii
(Colo-n vii),
Ori, de vrei, ºi mai la vale,
Pe tarlale,
Hai, întinde brîu de bale… ")
…….Aşa că s-ar putea ca melcii să fie creaturi cu totul şi cu totul muzicale; sau genii poetice, ascunse într-un turn spiralat….
Aşa că chiar acesta s-ar putea să fi cântat când îl trăgeam în poză.
….Nu-i aşa că în felul asta lumea e un pic mai bună?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu